Ce poate fi mai dureros decat sa constientizezi ca te transformi intr-un monstru si ca nu poti sa opresti procesul de transformare?
Ce poate fi mai dureros decat sa-ti privesti chipul in oglinda in fiecare zi si sa simti ca iti cade carnea de pe fata si in incercarea ta de a-ti reface masca creezi una noua , grotesca?
Singura hrana pe care o am pentru a supravietui in aceasta lume sunt amintirile cele mai placute dobandite in perioada de naivitate intensa a vietii mele, vremea in care chiar credeam ca sunt minunata..si acum descopar ca minunatia din mine a disparut complet si s-a transformat intr-un praf de mucegai pe care il suflu pe toata lumea, astfel incat din mine nu ramane decat…nimic.
(hug, a big one)
RăspundețiȘtergere:)